Prețul petrolului: Riscurile de aprovizionare și economia robustă a SUA susțin creșterea

Prețul petrolului, barometru al angoaselor geopolitice și al apetitului economic, se stabilizează într-o zonă de echilibru precar, prins între spectrul penuriei și realitatea unui excedent latent. Piețele dansează pe o sârmă, cu fiecare știre despre ofertă sau cerere dictând următorul pas.

Raliul recent, de peste 4.5% în cinci zile, este alimentat de un cocktail volatil: o economie americană surprinzător de robustă, cu cea mai rapidă creștere din ultimii doi ani în T3 (Oilprice.com, 24 dec. 2025), și un cor de sirene geopolitice. Venezuela, în replică la sancțiunile SUA, criminalizează acum "pirateria maritimă" cu pedepse de până la 20 de ani, transformând transportul de țiței într-un joc de-a șoarecele și pisica pe Marea Caraibelor.

Această escaladare creează un blocaj real: tancurile petroliere venezuelene stau ancorate, iar PDVSA recurge la stocarea flotantă, un ecou modern al blocadelor navale din secolele trecute, când controlul rutelor maritime dicta hegemonia. Între timp, speranțele de pace în Ucraina se disipă, menținând presiunea pe oferta rusă și, implicit, pe prețuri. (N: Unii ar spune că e doar un alt episod din "Game of Barrels", dar cu mize reale).

Paradoxal, sub această efervescență a riscului, se profilează o realitate mai rece: piața globală a petrolului se confruntă cu un surplus structural. Previziunile indică o creștere continuă a stocurilor până în 2026 (Oilprice.com, 24 dec. 2025), sugerând că raliul actual ar putea fi doar o paranteză într-o poveste de supra-ofertă.

Ce contează:

• Volatilitatea geopolitică domină prețurile pe termen scurt.
• Forța economică SUA contrabalansează riscurile de ofertă.
• Surplusul structural pe termen lung poate limita raliurile.

Întrebarea cheie rămâne: cât timp poate ignora piața realitatea fundamentală a supra-ofertei, sedusă de sirenele riscului geopolitic?

Pentru informare. Nu reprezintă o recomandare de investiții.